In credinta populara, sufletul nu moare odata cu moartea trupului. Exista o ampla explicatie cu implicatii religioase care spune ca sufletul are calatorie de parcurs, inca din prima zi de dupa moarte. Cei ramasi, familia indoliata, cred de asemenea ca ceea ce aleg cu privire la inmormantare daca nu este pe placul defunctului, acesta cu siguranta va gasi o cale sa comunice preferintele sale.
Din teama justificata sau nu de a nu ramane cu sufletul neimpacat, familia indoliata este foarte atenta la orice detaliu legat de inmormantare. Dar sa vedem mai intai de toate ce se spune despre sufletul celui plecat din lumea pamanteasca.
Prima zi dupa deces
Se spune ca sufletul se detaseaza de trup, dar ramane atasat de loc astfel ca priveste tot ce se intampla. Pana in a 3-a zi cand este inmormantat trupul, sufletul calatoreste liber prin locurile cunoscute in timpul vietii, dar in primele 24 de ore se spune ca ingerul de botez tine sufletul langa cel ce i-a fost trup.
Se spune ca trebuie acoperite oglinzile in casa pentru ca sufletul sa nu se sperie de ceea ce vede, ca vasele trebuie sa fie tinute invers, pentru ca sufletul sa nu se adaposteasca in ele. Credinte populare de acest gen sunt numeroase, pastrate in randul celor mai superstitiosi sau in randul celor care mentin traditia priveghiului acasa – recomandam ca indiferent de optiune, sa nu fie omisa partea de imbalsamare, pentru conversarea trupului, pentru a evita mirosurile greu de suportat.
In traditia populara se spune ca defunctul trebuie toaletat de oricine altcineva dar nu de membri de familie, pentru ca imaginea lor finala despre defunct sa nu fie cea socanta a trupului mort si neingrijit. Doar ca, nu este nici igienic, nici recomandat ca oricine sa faca asta, ci firma specializata.
Ziua a 4-a pana la a ziua a 9-a
Se spune ca ulterior inmormantarii sufletul calatoreste in rai pana in ziua a 9-a. Aici se detaseaza de viata sa pamanteasca, vede ce a facut bine, vede bucuria traiului in rai, pentru ca in ultima zi aici sa se indrepte spre cea Dreapta Judecata.
In viata pe pamant familia obisnuieste sa faca o pomenire in aceasta zi, rugaciunile facute fiind menite sa ajute sufletul celui plecat.
Dupa cea de-a noua zi sufletul merge si in iad. Nu doar ca vede chinuri, dar se pocaieste si prin suferinta de aici intelege ca pacatele sale au consecinte atat de dureroase.
Cea de-a 40-a zi
Spun preotii ca daca aceasta numaroatoare cade in zi de post, zi in care nu se poate realiza slujba de pomenire este musai ca aceasta sa fie programata chiar si inainte de ziua 40, dar niciodata dupa. Este ziua judecatii, cand se presupune ca Dumnezeu decide unde anume va merge sufletul celui plecat, in rai sau in iad.
Numeroase credinte populare dezvolta teorii conform careia masa de pomenire in cea de-a 40-a zi trebuie sa includa mancare calda, pentru ca la fel ca aburii care se ridica, asa si sufletul celui plecat sa aiba calea lina spre Dumnezeu. Cert este ca si aceasta organizare aduce o grija in plus pentru cei ramasi. Nu vor lipsi nici anumite elemente simbol, accesorii funerare precum prosoapele ce se dau de pomana alaturi de colac si lumanari.
Tinand cont de aceasta succesiune de evenimente, este clar ca familia indoliata incearca sa faca tot ce mai este omeneste posibil pentru pacea si linistea, odihna vesnica a celui plecat spre ceruri. De aici si un lung sir de traditii si superstitii care se presupune ca ar avea influenta asupra acestei asa zise calatorii spre ceruri.
Cat priveste inmormantarea sau incinerarea totul este la fel de discutabil. Indiferent de alegere, nu pot fi omise pregatirile firesti ale defunctului, motiv pentru care serviciile unei firme de pompe funebre sunt indispensabile.