Ca adult e dificil sa accepti ca cineva drag a plecat de pe pamant si ca zambetul sau nu va mai rasuna ca in zilele bune. Un fenomen complex si desigur universal, moartea, a fost abordata de-a lungul timpului in tot felul de moduri, explicat si inteles de fiecare dupa propria putere de perceptie, respectiv prin raportare la practicile religioase diverse, la incredintarile confesionale, etc.

Indiferent de asta insa, nevoia de a beneficia de servicii pentru a gestiona astfel de evenimente s-a resimtit din plin, astfel ca exista astazi tot felul de solutii la care pot apela cei ce trec printr-un moment dificil precum pierderea cuiva apropiat. Daca serviciile sociale diverse, cele de psihoterapie s-au axat pe partea psihica, pe cea ce tine de moralul celor indoliati, serviciile funerare doresc sa fie un ajutor, un sprijin in ceea ce priveste organizarea, care vine la pachet astazi cu o multime de responsabilitati.

Aminteam cat de dificil este pentru fiecare sa accepte ce s-a petrecut, pierderea suferita. Cum reactioneaza copiii intr-o astfel de situatie? Reusesc mai usor sau le e mai greu sa se adapteze in acest sens?

Doliu, procesul prin care trece oricine pierde pe cineva drag

Durerea pierderii nu tine cont de varsta, este un aspect pe care oricine trebuie sa il constientizeze. Astfel, copilul nu va suferi mai putin pentru ca nu stie de fapt in ce consta acest fenomen universal. Asteptarile si perceptia celor mici asupra mortii sunt la fel de variate ca in cazul adultilor. Pentru ca vindecarea, sa zicem asa, dupa un astfel de eveniment sa se desfasoare normal, copiii trebuie sa inteleaga moartea asa cum este, nu ca un fenomen ce poate fi amanat sau cu cale de intoarcere.

Practic ceea ce dorim sa subliniem este ca ideal e ca abordarile diverse, scop la care participa astazi si sistemul medical care a evoluat in acest sens, sa favorizeze intelegerea si acceptarea mortii, acolo unde varsta sau anumite probleme de sanatate sunt cauza. Vorbim despre un evenimetn natural, care face parte din cursul firesc al vietii.

Afirmatia potrivit careia Copilul nu este pregatit sa inteleaga ce se intampla, deseori rostita de parinti sau de apropiatii copiilor cand este vorba despre decesul parintilor, poate fi pusa sub semnul intrebarii. Procesul normal prin care aproape oricine  trece cand pierde pe cineva apropiat – doliul, poate fi insotit de manifestari precum furia, negare, acceptarea sau depresia. Este etapa de adaptare la ceea ce se intampla, valabila nu doar in cazul copiilor, ci si al adultilor. Poate fi vorba despre un proces de durata cel in care se constientizeaza situatia, faptul ca cel plecat nu se mai intoarce.

Va fi mai dificil pentru copiii care isi pierd unul sau ambii parinti, caz in care lucrurile pot fi mult mai sensibile, necesitand chiar ajutor specializat, al unui psihoterapeut, care intelege reactia celor mici la pierderea cuiva important, a unei figuri de atasament. Protectia pe care trebuie sa o ofere adultii copiilor in astfel e contexte este perceputa gresit de multe ori. Sa nu stie nu este insa o masura de protectie, ci o modalitate de amanare a inevitabilului.

Caracterul normal sau anormal al reactiilor generate de astfel de stiri poate fi determinat, din nou, de un specialist, dar si cei apropiati pot sa le observe, sa fie perceptibili la schimbarile de comportament ale copiilor, la tendinta de retragere, de inchidere in sine, de a deveni indiferent la ceea ce se intampla in jur.

Cert este ca ramane discutabil daca este sau nu o decizie inspirata ca un copil sa stie despre un astfel de eveniment, din punctul multora de vedere. Acestia trebuie sa inteleaga ce se intampla pentru a putea depasi un astfel de episod, pentru ca in cazul multora astfel de evenimente au urmari pentru tot restul vietii.