Moartea, inca un subiect tabu pentru multi, este de fapt un moment de trecere. Nu degeaba ca exprimare pentru un astfel de eveniment se spune “trecerea la cele sfinte” sau la “viata vesnica”. In fapt, din punct de vedere religios, moartea inseamna de fapt asta, trecerea la lumea celor drepti, in Imparatia Cerurilor. Nu exista moarte in fapt, caci sufletul va dainui in ceruri.

Inmormantarea, asa cum este ea cunoscuta in momentele actuale, marcheaza intocmai aceasta trecere, a inaltarii sufletului catre ceruri. Ritualul crestin cu privire la inmormantarea clasica la romani implica numeroase traditii, obiceiuri, ce se respecta negresit. De aceea intervin si momentele de deruta ale familiilor indoiliate, cand se gasesc in punctul de a alege tipurile de servicii funerare si aud tot felul de versiuni despre ce ar trebui si ce nu ar trebui sa aleaga.

De ce este inmormantarea atat de importanta

Exista numeroase explicatii pentru care orice familie isi va dori sa respecte cu strictete tot ce tine de ritualul de inmormantare si de traditiile aferente acestui moment. Un prim aspect ar putea fi legat de faptul ca acesta este ultimul moment si eveniment al defunctului, ultimul ritual si totul este in numele lui organizat. In semn de respect si de cinste fata de acesta, inmormantarea nu are cum sa nu existe.

In plus, doliul ce se poarta si se expune – spre exemplu deasupra usii la intrarea in casa defunctului – este de asemenea asociat cu ideea de tristete si de jale cu privire la pierderea unei persoane. Acesta se poarta timp de 40 de zile sau chiar pana la un an, desi nu este o regula stricta a unui termen de acest gen – dupa caz poate fi mai mult, mai putin, dupa cum considera fiecare.

De asemenea, importanta unui eveniment de acest gen se refera la simbolistica inaltarii sufletului la cer. In conceptia crestina, cele 40 de zile de la moarte nu reprezinta un lucru oarecare. In ziua a treia de la moarte, ce coincide de regula cu ziua de inmormantare si nu intamplator desigur, sufletul urca la ceruri, alaturi de ingeri. Pentru ca exista si vamile vazduhului unde sufletul este incercat a fi rapus de cele rele, iata de ce cele 24 de opriri din timpul slujbei specifice, pe drumul funerar, vor semnifica ajutorul oferit sufletului defunctului, spre a ajunge la adevarata sa destinatie.

Tot traditia crestina spune ca omul ajunge inapoi in pamant, precum a si fost creat. Iata de ce se obisnuieste a inhuma defunctul si incinerarea este chiar blamata. De asemenea, cand vine vorba de pomeniri specifice, la 3, 9, 40 de zile, traditia crestina mentioneaza despre necesitatea de a nu omite astfel de repere. Explicatia este ca la astfel de termene se decide unde anume va dainui sufletul, in rai sau in iad.

Spus pe scurt, inmormantarea crestina tine de semnificatiile ce transced viata pamanteasca si reperele pe care le avem noi pamantenii. Pentru unii inseamna ultimul efort pe care il fac si ultimul omagiu in numele unei persoane. Merita astfel a se tine cont de tot ce implica un astfel de eveniment. Nu doar pentru ca asa se practica, asa este corect din punct de vedere religios, ci si pentru ca asta aduce liniste sufleteasca celor ramasi, impacati cu gandul ca au facut tot ce se putea pentru defunct, o inmormantare este respectata cu toate obiceiurile ei.

Unele traditii difera, de la zona la zona. De aceea, atunci cand suntem solicitati privind serviciile funerare disponibile, incercam sa intelegem ce isi doreste fiecare familie, ce tip de eveniment funerar se are in vedere.

Pentru orice tip de consiliere, fie ca este inainte sau dupa evenimentul funerar, va asteptam la Rarox.