Stam sub semnul traditiilor si o astfel de remarca o putem face cu lejeritate cand vine vorba de a organiza priveghiul. Undeva, candva acest obicei a pornit de la nevoia de timp de a mai sta langa defunct, de ramas bun, precum si pentru a avea timp de a pune la punct tot ce tine de evenimentul funerar, inmormantarea.

De-a lungul timpului au aparut tot felul de influente despre cum se procedeaza premergator acestui moment final, de ingropare. Traditii diverse stau la baza organizarii, ceea ce adesea primim ca solicitare sa respectam anumite cerinte. Multe dintre ele vin ca recomandare primita de la rudele mai in varsta, motiv pentru care familia indoliata  nu stie pe cine si cum sa impace. Iata si care sunt traditiile legate de pregatirea defunctului, respectiv de organizarea priveghiului:

De toaletare nu se ocupa membrii din familie

De fapt nici nu ar avea cu ce, intrucat serviciile funerare pe care le oferim acopera tot necesarul: constatare deces, emitere certificate, preluare defunct, toaletare, imbalsamare, imbracare si depunere sicriu, urmand sa fie depus in locul ales, la casa mortuara sau acasa.

In trecut se considera ca membrii familiei nu ar trebui sa imbrace mortul. De aceea, oamenii din comunitate se implicau activ. Cat despre locul ales pentru priveghere se considera ca acasa este cel mai bine, traditional vorbind, pentru ca si sufletul sa aiba timp sa isi ia ramas bun de la locurile in care a trait. Se spune ca dupa  moarte, vreme de 3 zile, sufletul rataceste pe unde a fost, revenind totusi la streasina casei unde trupul sau zace. In traditia ce inca se pastreaza in unele zone se pune la pervazul casei un pahar de apa pentru a multumi sufletul insetat, ce se intoarce pana la 40 de zile prin locurile dragi lui.

Hainele

Se spune ca defunctul trebuie imbracat cu haine elegante, nu cele de zi cu zi. Pentru cei necasatoriti in special la femei se opteaza pentru rochii albe, in incercarea simbolica de a bifa si trecerea prin aceasta etapa a vietii, de a fi mireasa. Pentru toti ceilalti un costum de orice fel ar fi el este de preferat. Regula de baza este decenta.

Din ratiuni practice nu vor fi folosite accesorii, dar ramane la alegerea familiei ce completari sa faca din acest punct de vedere. O traditie in acest sens dicteaza ca barbatii sa aiba inclusiv palarie, pentru a nu-i lipsi nimic si ca sufletul sau sa nu se intoarca pe pamant, nemultumit. Batista este de asemenea un element nelipsit.

Banii si icoana

Cele doua nu se prea impaca, in sensul in care icoana are rol simbolic si religios. Cat despre partea materiala exista de asemenea tot felul de superstitii. De fapt oamenii obisnuiesc sa ofere ajutor de inmormantare si din ratiune practica, spre a nu jigni sau ofensa prefera sa ii lase in sicriu. Se spune despre acesti bani ca nu se numara, pentru ca se numara si zilele celui care face asta, din ideea ca nu banul conteaza si nu trebuie sa influenteze acest eveniment.

In trecut, banii jucau totusi un rol important. Expresia a da ortul popii de fapt se refera la plata preotului pentru oficierea slujbei specifice. De asemenea, cu influente inca din vremea paganilor se considera ca in lumea de dincolo mortul are nevoie de bani pentru a pacali vamile, trecand de toate provocarile si ajungand la Dumnezeu. Banii erau o forma de plata pentru toate relele facute in viata, sufletul fiind tot mai adanc in iad tras de faptele sale. Se obisnuieste si acum ca monedele sa fie aruncate pe drumul cel fara de intoarcere sau legat in prosoapele ce insotesc colacii, nelipsiti din ritualul crestin de inmormantare.

Acestea sunt doar cateva dintre aspectele de care se tine cont atunci cand se organizeaza un priveghi. Multe altele au legaturi crestine sau culturale si se tine cont de ele la presiunea celor mai traditionalisti din fire, batranii din familie spre exemplu.